Ce sunt distribuțiile GNU/Linux?

Linux nu este un sistem de operare, ci mai degrabă un nucleu, adezivul care conectează hardware-ul calculatorului tău cu sistemul de operare. Când lansați o aplicație pe calculator făcând clic pe pictogramă, nucleul este cel care comunică cu sistemul de operare pentru a lansa aplicația și a afișa rezultatul pe ecran folosind hardware-ul, adică motorul.

Un sistem de operare constă dintr-un nucleu subiacent, aplicații și adesea o interfață grafică cu utilizatorul. Linux este nucleu, iar toate sistemele de operare care îl folosesc sunt numite „distribuții Linux”. Termenul „distribuție” provine din procesul de partajare a sistemelor de operare bazate pe Linux cu alți utilizatori, cunoscut și sub denumirea de „distribuire”, deoarece nucleul și sistemul de operare sunt în general gratuite.

Ce a generat atât de multe distribuții?

Nucleul Linux este licențiat sub Licența Publică General GNU, care dă oricui permisiunea de a vizualiza, edita și distribui orice aplicație a nucleului. Dar nu a fost întodeauna așa.

Anterior, Unix era un sistem de operare popular, dar codul său era deținut de AT&T. După ceva timp, BSD (Berkely Software Distribution), un sistem de operare puternic bazat pe Unix, a apărut la Universitatea Berkeley din California. Existau și alte sisteme de operare bazate pe Unix la acea vreme și toate erau foarte diferite unele de altele.

Indisponibilitatea unui standard pentru crearea unui sistem de operare pe Unix și rezistența dintre sistemele de operare la acea vreme au dat naștere unei ere cunoscute sub numele de „războaiele Unix”. Diferiți furnizori care distribuiau versiunile lor de Unix au început să își stabilească propriile standarde, inclusiv AT&T și BSD.

În 1983, Richard Stallman a început Proiectul GNU, concentrându-se pe dezvoltarea și distribuția de programe gratuite (free software) și cu sursă deschisă (open surce). Proiectul GNU și-a propus să creeze o versiune gratuită a Unix, o versiune pe care oricine o putea replica și distribui liber.

Multe aplicații au fost dezvoltate sub licența publică generală GNU la acea vreme, inclusiv TAR și Emacs. Dar proiectul nu avea un nucleu open source, partea unui calculator care ajută sistemul de operare și aplicațiile să interacționeze cu hardware-ul.

În 1991, la opt ani după începerea Proiectului GNU, Linus Torvalds a început să dezvolte Linux. Și un an mai târziu, Linux a fost relansat sub Licența Publică Generală, devenind ceea ce cunoaștem acum ca GNU/Linux. Deoarece nucleul Linux era licențiat conform GPL, oricine putea să creeze un sistem de operare pe deasupra nucleului și să-l distribuie liber.

Capacitatea de a dezvolta gratuit propriul sistem de operare a încurajat mulți utilizatori să înceapă propria distribuție. O serie de distribuții, inclusiv Debian, Red Hat și Slackware, au fost lansate în acel moment, dând startul revoluției GNU/Linux.

De ce sunt create noi distribuții?

Principalul motiv pentru care dezvoltatorii continuă să creeze și să distribuie noi sisteme de operare bazate pe GNU/Linux este că pur și simplu pot. Nucleul Linux este gratuit. Aplicațiile sunt gratuite. Resursele pentru a crea un întreg sistem de operare pe deasupra nucleului sunt gratuite.

În zilele noastre, oamenii rareori creează o distribuție de la zero. În schimb, ei iau o altă distribuție populară și fie construiesc un nou sistem de operare folosindu-l pe cel anterior ca bază, fie îi schimbă interfața grafică și aplicațiile.

De exemplu, Ubuntu are mai multe variante, și anume Xubuntu, Kubuntu și Lubuntu. Singura diferență dintre aceste trei variante este mediul de lucru. În loc de mediul de lucru GNOME personalizat implicit care vine preinstalat pe Ubuntu, Xubuntu, Kubuntu și Lubuntu sunt livrate cu Xfce, KDE Plasma și, respectiv, LXQt.

Scopul principal al unui sistem de operare este de a face calculatorul mai ușor de folosit pentru utilizatori. Când cineva dorește o nouă caracteristică într-un sistem de operare, calea tradițională pe care trebuie să o urmărească este oferirea de păreri/sfaturi (feedback) companiei care dezvoltă sistemul de operare. Proiectul GNU a schimbat complet acest flux.

Utilizatorii sunt cei care folosesc, dezvoltă, oferă păreri și, în cele din urmă, distribuie o distribuție open source. Sunteți liberi să vă creați propria distribuție și să adăugați funcțiile dorite în sistemul de operare visat.

Oricine are o ideologie și opinii similare poate contribui la proiecte și poate începe să ajute dezvoltatorii. Nu este nevoie să contactați o companie sau să completați un formular de opinii doar pentru a obține o funcție suplimentară adăugată la sistemul de operare.

Nu numai utilizatori, ci chiar și marile companii creează noi distribuții interne pentru utilizare în interiorul companiei. CBL-Mariner de la Microsoft este un exemplu popular. Acest lucru se datorează în primul rând pentru că marile companii nu doresc să folosească distribuții create de alți utilizatori și ar prefera să își dezvolte propriul sistem de operare fie de la zero, fie deasupra unei alte distribuții principale.

Proiectul GNU/Linux a crescut într-o măsură în care giganții tehnologici precum Google au început să depindă de nucleul Linux pentru unele dintre proiectele lor. Luați de exemplu Android și Chrome OS. Android folosește nucleul Linux sub capotă, iar sistemul de operare Chrome este construit pe Gentoo Linux, o distribuție lansată în 2000.

Un alt motiv pentru fragmentarea GNU/Linux este numeroasele tipuri de dispozitive disponibile. În afară de calculatoare, alte dispozitive precum cele bazate pe procesoare ARM au nevoie și de un sistem de operare pentru a funcționa. GNU/Linux rezolvă acest lucru oferind dezvoltatorilor o bază pentru a crea un sistem de operare pentru orice familie de procesoare pe care o doresc.

Raspbian OS este o distribuție creată special pentru dispozitivele Raspberry Pi. De asemenea, puteți găsi nenumărate distribuții dezvoltate pentru a rula pe procesoare mai vechi care nu sunt acceptate de furnizorii de sisteme de operare proprietare.

Chiar avem nevoie de atâtea distribuții?

Dacă sunteți cineva care are nevoie pur și simplu de un calculator și de un sistem de operare pentru a face diverse lucruri. Puteți utiliza orice sistem de operare atât timp cât se potrivește obiceiurilor voastre. Dar pentru cei care doresc să fie răsfățați de alegeri când vine vorba de dispozitive și de viața digitală, GNU/Linux este cel mai potrivit.

Puteți fie să încercați câteva sisteme de operare GNU/Linux și să vă opriți la cel pe care îl găsiți cel mai bun, fie să continuati să testați noi distribuții. GNU/Linux oferă această legere. Atât timp cât oamenii continuă să susțină și să contribuie la ecosistemul open source, veți continua să vedeți noi distribuții dezvoltate și lansate gratuit pe internet.

Așa funcționează open source!

Chiar dacă multe sisteme de operare proprietare precum Android au o bază de cod cu sursă închisă, au folosid GNU/Linux ca bază pentru proiectele lor. Este complet acceptabil, deoarece licența sub care este lansat nucleul Linux permite oricui să modifice și să distribuie codul fără restricții.

Datorită suportului enorm al comunității din spatele sistemelor de operare bazate pe GNU/Linux, caracteristici noi și exclusive sunt adăugate continuu distribuțiilor. Deși puteți găsi multe astfel de funcții pe alte sisteme de operare proprietare, cum ar fi Windows sau macOS, unele dintre ele sunt limitate la doar câteva distribuții GNU/Linux.